Concentrare
7 Aprilie 2009 de timidus-essensis
Nu mă pot concentra deloc când e o femeie frumoasă în încăpere. A fost un şoc când am dat nas în nas cu ea, blondă, trăsături frumoase, ochi mari verzi… oh. Toate sistemele mi s-au dat peste cap, ledurile s-au aprins, alarmele au început să sune.
Ce fac, cum mă port? Mă uit la ea? Cât? Unde? În ochi? Dacă mă uit în ochi mă pierd şi nu mai înţeleg ce spune. Dacă nu mă uit la ea deloc nu e iar ciudat?
Am senzaţia că spun doar platitudini. Să evit să vorbesc cu ea? Iar ar fi ciudat. Măcar de-aş putea să nu mă mai foiesc.
Am senzaţia că spun doar platitudini. Să evit să vorbesc cu ea? Iar ar fi ciudat. Măcar de-aş putea să nu mă mai foiesc.
În plus, am senzaţia că e de genul "conştientă de frumuseţea ei", foarte serioasă, rece, distantă, gard invizibil care zice "ştiu că vrei, dar nu". Păi nici nu e de mirare, probabil mecanism de apărare dezvoltat de-a lungul anilor faţă de ochi "flămânzi".
Aş vrea să fiu relaxat şi amabil-dezinteresat cu ea, cum sunt cu celelalte colege care nu mă atrag, şi cu care mă înţeleg foarte bine – dar nu-mi iese. Tocmai a trebuit să vorbim mai mult de 2 propoziţii, şi de la a 3-a deja am inceput sa devin constient de propriile reactii, din nou dilemele constiente "ma uit la ea, nu mă uit? mă uit… unde mă uit? fii atent la ce vorbeşte! ah, au fugit ochii la umerii fără mâneci, înapoi la ochi, ooo, ajunge, acum ne uităm în jos", etc. Simţeam cum creşte tensiunea progresiv, mă întrebam dacă oi fi roşit, simţeam cum mă fâstâcesc şi încep să vorbesc tâmpenii pe fond de blocaj ideatic, pe un ton prea energic faţă de platitudinea conţinutului.
Şi peste toate astea mai trebuia purtată şi o conversaţie cât de cât logică! Greu…
Mi-e foarte clar că "nu e nici o şansă", şi e foarte în regulă, dar totuşi aş vrea măcar să mă placă, indiferent şi dezinteresat. Şi simt că nu e cazul. Poate pentru că nu-mi e indiferent şi dezinteresat.
.
n-am mai avut despre ce scrie :-)
[Reply]
Zici bine. Totul e să şi pot :-).
[Reply]
simona: destinatar era alter-ego-ul (sau alter-ecoul?) lui timidus-essensis-cel-din-clipa-scrierii-textului.
timidus essensis: "mi-ar plăcea" e un început de intenţie :)
[Reply]
de cat timp cunosti persoana respectiva? cat de bine cunosti persoana respectiva? orice gard, fie el si invizibil are si-o poarta. mecanismul de autoaparare despre care vorbesti poate fi la fel de bine si rezultatul pretentiei persoanei respective, de-a nu fi o unealta in mainile altcuiva pt. diverse revanse. ma rog, intentionam sa nu raspund, deocamdata, dar… poate, mai detaliez printr-un alt comentariu.
am trait si eu genul acesta de sentimente contradictorii in privinta unui tip mult prea constient ca poate avea orice-si dorea, dar paradoxal, l-am surprins de vreo doua ori privindu-mi spatele relaxat, in vreme ce pleca ochii, sau gasea ceva de vazut pe cer, cand il priveam.
[Reply]
adevărul stă ascuns în intenţie.
(de ce oare vin cu predica asta?)
[Reply]
@ana: eu de unde sa stiu de ce vii cu predica asta, daca-i atat de laconica si fara destinatar?!?
[Reply]
simona – o cunosc din ziua in care am scris cele de mai sus :-).
despre unelte etc., nu ştiu – în cazul de faţă cred că atitudinea rece vine din conştienţa frumuseţii şi a faptului că e "dorită" (intenţia, ana? ;-) – am mai povestit despre asta, pentru mine e un turn-off (chiar şi aşa – e frumoasă rău :-).
ana, în predica de faţă, încadrezi "mi-ar plăcea să" la "intenţie"?
[Reply]
adica din 7 aprilie. anul acesta, sau din anii trecuti?
[Reply]
ok.
[Reply]
păcat că nu mai scrii.
oricum, blogul e un loc suveran,
o alegere personală. pa pa.
[Reply]
:) ba scrie. si scrie foarte frumos.
[Reply]
Comporta-te normal. Chiar asa de greu e? :D
Impune-ti sa fii degajat. Cea mai buna atitudine pe care o poti lua e sa fii amabil, vesel (dar nu fortat, nu incerca sa faci glume daca nu-ti vin natural).
Asta ar fi inceputul.. cat sa nu te perceapa ca pe un creep. Dar e un pas important. Apoi, daca-ti place asa mult, incearca s-o analizezi (apropo, ce stii despre ea?) si sa nu iti mai analizezi fiecare gest, reactie. Tot ce tre’ sa controlezi e atitudinea: calm, relaxat, voce sigura (daca nu-ti iese, incearca niste exercitii de dictie acasa).
Nu te forta sa pari interesant, o persoana sigura pe ea poate fi si plictisita si nu se streseaza gandindu-se la felul cum e perceputa (de multe ori, celalalt interlocutor se simte inferior, pentru ca nu reuseste sa starneasca o reactie).
Cat despre contactul vizual: si eu am o problema cu chestia asta. M-am obisnuit rau, de mic, si nu prea ma uit in ochii oamenilor. Dar macar daca sunt cu o tipa frumoasa, nu imi schimb comportamentul.. ma uit cam cu aceeasi frecventa cu care m-as uita la orice interlocutor.
Prea multe detalii? :)
[Reply]